Fuzarioza știuleților produsă de F. verticillioides este cea mai răspândită boală a porumbului în zonele cu veri calde și uscate, cum este sudul și estul României. Spre deosebire de fuzarioza de la grâu, acest patogen este adesea endofit (trăiește în plantă fără simptome vizibile inițial) și este strâns legat de stresul hidric și atacul dăunătorilor. Este principala sursă de contaminare cu fumonisine, micotoxine cu impact sever asupra sănătății cabalinelor și porcinelor.
Simptomul clasic este mucegaiul alb-rozaliu, pudrat, care apare pe boabe individuale sau pe zone limitate ale știuletelui, adesea în jurul punctelor de atac ale insectelor. Pănușile pot rămâne lipite de boabe din cauza miceliului.
Ușoară decolorare a mătăsii și apariția unor puncte albe discrete între rândurile de boabe în faza de lapte-ceară (R3-R4).
Boabele prezintă firișoare albe ce radiază din punctul de inserție ('starburst pattern'), pericarpul fiind matizat sau ușor brunificat. La infecții severe, boabele devin friabile.
Se diferențiază de Gibberella Ear Rot prin culoarea mucegaiului (alb-roz la Fusarium, roșu-carmin intens la Gibberella) și prin distribuție (boabe izolate la Fusarium, de obicei de la vârf în jos la Gibberella).
F. verticillioides produce predominant microconidii în lanțuri lungi, fiind extrem de eficient în dispersia aeriană. Patogenul poate supraviețui atât ca saprofit pe resturi vegetale, cât și ca endofit sistemic în interiorul tulpinii de porumb.
Ciclul începe prin inoculul din sol sau resturi. Infecția are loc prin trei căi: 1. Sistemică (din sămânță sau rădăcină prin tulpină până la știulete); 2. Prin canalul mătăsii (în timpul polenizării); 3. Prin rănile cauzate de insecte (Ostrinia nubilalis sau Helicoverpa armigera). Dezvoltarea miceliului pe boabe continuă până când umiditatea acestora scade sub 18-15%.
Boala este favorizată de temperaturi ridicate (22-32°C) și stres hidric în faza de umplere a bobului. Alternanța perioadelor de secetă cu ploi scurte și umiditate ridicată la maturitate accelerează colonizarea știuleților. Atacul insectelor sfredelitoare crește incidența bolii cu peste 60%.

Impact Calitativ
Scăderea indicelui de plutire (floaters), creșterea procentului de boabe fisurate și deprecierea conținutului de amidon. Boabele infectate au o valoare energetică redusă în rațiile furajere.
Micotoxine
Combaterea activă a Ostrinia nubilalis prin insecticide sistemice sau hibrizi Bt (unde este permis) reduce drastic porțile de intrare pentru fung.
Evitarea densităților excesive (peste 75.000 plante/ha la neirigat) pentru a reduce stresul hidric, care face plantele vulnerabile la infecția sistemică.
Alegerea hibrizilor a căror pănuși acoperă bine vârful știuletelui și au o poziție 'drooping' (aplecată) la maturitate, prevenind acumularea apei.
Recoltarea la 22-24% umiditate urmată de uscare imediată oprește acumularea toxinelor care are loc rapid în ultimele faze de uscare naturală în câmp.
Fereastra optimă de aplicare este la apariția mătăsii (Stadiu vegetație R1 - VT). Tratamentele tardive au eficacitate scăzută. Controlul insectelor vectori este la fel de important ca cel fungicid.
| Substanță Activă | Doză / ha | Acțiune și Rol în Combatere |
|---|---|---|
| Protioconazol | 175-200 g/ha | Inhibitor DMI (CYP51) - sistemicitate ridicată.Substanța de referință pentru reducerea nivelului de fumonisine. |
| Fluopiram | 125-150 g/ha | Inhibitor SDHI (Complex II) - blochează respirația mitocondrială.Oferă persistență lungă pe mătase și control secundar al bolilor de tulpină. |
Bayer
0.8 - 1.0 L/ha
Se recomandă aplicarea la începutul înfloritului (apariția primelor fire de mătase). Volum de apă recomandat: 300 L/ha pentru o acoperire optimă a știuleților. ISP: 30 zile.
BASF
0.7 - 0.8 L/ha
Efect AgCelence (stay-green) pronunțat. Eficient în prevenirea fazei foliare a bolii și reducerea stresului termic.