Tăciunele comun este o boală endemică în România, caracterizată prin capacitatea unică a patogenului de a induce hipertrofia și hiperplazia celulelor gazdă, formând tumori (gale) pe orice organ aerian. Deși în Mexic este o delicatesă culinară (Huitlacoche), în producția industrială provoacă pierderi prin deturnarea nutrienților către gale și prin sterilitatea parțială sau totală a știuleților. Este considerat un 'indicator de stres', apărând masiv după grindină sau secetă extremă.
Formarea de gale (tumori) de dimensiuni variate (de la câțiva mm la 20-30 cm). Inițial, galele sunt albe-argintii, lucioase, cu interior cărnos. Ulterior, interiorul devine o masă neagră, prăfoasă.
Mici umflături verzi-gălbui pe nervurile frunzelor tinere sau la nodurile tulpinii, însoțite de o ușoară răsucire a organului respectiv.
Transformarea boabelor individuale în tumori negre sau acoperirea întregului știulete de o singură gală gigantă care distruge rahisul.
Se diferențiază de Tăciunele prăfos (Sphacelotheca reiliana) prin faptul că U. maydis produce gale pe orice organ (frunze, tulpini), în timp ce cel prăfos afectează STRICT inflorescențele și nu are învelișul argintiu lucios.
Ustilago maydis este un fung dimorf. Supraviețuiește în sol ca teliospori diploizi (rezistenți la îngheț și secetă). În prezența umidității, aceștia germinează și produc sporidii haploide care trebuie să fuzioneze pentru a deveni infecțioase (dicariotice).
Infecția nu este sistemică (spre deosebire de tăciunele prăfos); fiecare gală rezultă dintr-un eveniment de infecție local. Sporidiile sunt purtate de vânt sau împroșcate de ploaie pe țesuturile tinere, meristematice. Fungul secretă efectori care forțează planta să pompeze zaharuri către locul infecției, hrănind tumora în plină dezvoltare. La maturitate, galele crapă și eliberează milioane de teliospori negri.
Optimul de infecție: 26-34°C. Boala este explozivă în verile cu alternanțe bruște între secetă severă (care crapă țesuturile) și ploi torențiale/grindină. Excesul de azot (peste 150 kg N s.a./ha) fără un echilibru de fosfor și potasiu crește drastic sensibilitatea peretelui celular.

Impact Calitativ
Reducerea numărului de boabe pe știulete și a MMB-ului. În siloz, prezența masivă a galelor scade palatabilitatea și valoarea energetică a furajului, deși nu este toxic pentru animale în doze moderate.
Micotoxine
Evitarea fertilizării unilaterale cu Azot. Aplicarea potasiului (K) întărește pereții celulari, făcându-i mai greu de penetrat de haustorii fungului.
Spre deosebire de aspersie, picurarea evită umectarea frunzelor și a mătăsii, reducând riscul de transport al sporidiilor în punctele meristematice.
Evitarea lucrărilor de prășit mecanic la densități mari sau în faze avansate de vegetație pentru a nu produce răni tulpinii.
În loturile de hibridare, galele trebuie eliminate manual înainte de a crăpa, pentru a preveni reinfestarea solului pentru anii următori.
Controlul chimic foliar este ineficient și rar justificat economic. Cea mai importantă barieră este protecția seminței și controlul vectorilor care produc răni.
| Substanță Activă | Doză / ha | Acțiune și Rol în Combatere |
|---|---|---|
| Sedaxan | N/A (Tratament sămânță) | SDHI - inhibă respirația celulară la nivelul succinat dehidrogenazei.Protecție de lungă durată a tinerei plante în faza critică de răsărire. |
| Tebuconazol | N/A (Tratament sămânță) | DMI - inhibă sinteza ergosterolului.Standard pentru eliminarea teliosporilor aderenți la pericarpul seminței. |
Syngenta
1.0 - 1.5 L/t sămânță
Produsul oferă un efect de 'rooting power' care ajută planta să treacă rapid de fazele juvenile, reducând fereastra de infecție la nivelul solului.
Bayer
1.0 L/t sămânță
Asigură un control sistemic excelent și protecție împotriva întregului complex de fungi de sol (inclusiv Pythium).