Spre deosebire de tăciunele comun, Sphacelotheca reiliana este un patogen sistemic. Acesta infectează tânăra plantă prin coleoptil imediat după germinare, crescând invizibil în interiorul țesuturilor odată cu vârful de creștere. Boala este deosebit de periculoasă deoarece distruge complet organele de reproducere (știuletele și paniculul), transformându-le în mase de spori, fără a prezenta simptome foliare evidente până la momentul înfloritului.
Paniculul (spicul) și știuletele sunt transformați în mase negre, prăfoase. Caracteristică este prezența unor fibre negre, rigide (resturi ale vaselor fibrovasculare ale plantei) care rămân în masa de spori. Adesea apare fenomenul de phyllody (transformarea părților florale în structuri asemănătoare frunzelor).
Plantele infectate pot prezenta o talie ușor redusă (piticire) și o culoare verde mai închisă înainte de înflorit, dar diagnosticul cert se pune doar la apariția paniculului.
Absența totală a boabelor; știuletele este mai scurt, mai rotund (formă de pară) și plin cu praf negru sub pănuși.
Se diferențiază de Tăciunele comun (*Ustilago maydis*) prin absența galelor argintii lucioase și prin faptul că infecția este strict limitată la inflorescențe. Prezența fibrelor vasculare rămase este semnul patognomonic pentru *S. reiliana*.
Fungul supraviețuiește în sol sub formă de teliospori care pot rămâne viabili peste 7-10 ani. Infecția este dictată de contactul direct între peretele coleoptilului și promicelul rezultat din germinarea sporului.
Sporii din sol germinează în același timp cu semințele de porumb. Miceliul pătrunde în țesuturile embrionare și avansează sistemic spre apex. Planta pare normală până la apariția inflorescențelor, moment în care fungul preia controlul hormonal al plantei, transformând țesuturile florale în sori plini cu teliospori. Aceștia sunt eliberați și cad în sol sau pe boabele plantelor sănătoase, asigurând ciclul pentru anul viitor.
Favorizată de solurile relativ uscate (umiditate sub 50% din capacitatea de câmp) și temperaturi de 21-28°C în momentul germinării-răsăririi. Semănatul prea adânc sau condițiile care încetinesc răsărirea prelungesc fereastra de vulnerabilitate.

Impact Calitativ
Compromiterea totală a producției pe plantele atacate. Inflorescențele sunt înlocuite de praf negru (teliospori).
Micotoxine
Semănatul în sol bine încălzit (peste 10-12°C la adâncimea de semănat) pentru a asigura o răsărire explozivă. Cu cât planta trece mai repede de faza de 2-3 frunze, cu atât riscul de infecție scade.
Aplicarea localizată a fosforului (P) la semănat stimulează dezvoltarea rapidă a rădăcinilor și vigurozitatea timpurie.
Deoarece teliosporii rezistă mult în sol, este necesară o rotație de minim 3-4 ani fără porumb sau sorg în parcelele cu atac masiv.
Orice tratament aplicat după răsărire este INUTIL. Singura metodă chimică este tratamentul seminței cu fungicide sistemice de ultimă generație care să protejeze zona coleoptilului în primele 10-14 zile.
| Substanță Activă | Doză / ha | Acțiune și Rol în Combatere |
|---|---|---|
| Sedaxan | N/A (Tratament la sămânță) | SDHI - inhibitor al succinat dehidrogenazei, blochează metabolismul energetic al patogenului în faza de penetrare.Standardul actual de aur; protejează rădăcina și baza tulpinii în faza critică. |
| Triticonazol | N/A (Tratament la sămânță) | DMI - inhibă biosinteza ergosterolului.Acțiune sistemică de lungă durată împotriva tăciunilor sistemici. |
Syngenta
1.0 - 1.5 L/t sămânță
Produsul formează un halo de protecție în jurul seminței și este absorbit rapid, blocând infecția sistemică a *S. reiliana*.
UPL
1.0 L/t sămânță
Formulare micro-emulsie cu aderență excelentă și penetrare rapidă în tegumentul seminței.